Afiseaza creatiile participante la concurs
2 aprecieri
63 vizualizari
Postat de:
Ionescu Ioana
Cum să trăiești
Clasa: a 9-a
Data postarii: 07.10.2017
 

   Toate lumea spune că nu te poți naște învățat și că toate lucrurile le învățăm pe parcursul vieții. Trebuie să cunoaștem lumea, să știm lucruri, să cunoaștem oameni pentru a învăța, pentru ca viața să ne poată da cele mai prețioase lecții ale ei.
   Trebuie să învățăm să suferim, dar să renaștem frumos. Trebuie să ne obișnuim cu agonia și să nu o tratăm ca pe un lucru rău, ci chiar să ne-o facem prietenă. Trebuie să învățăm ca să știm când să ne arătăm durerea și când să o păstrăm doar pentru noi. Trebuie să ne dăm seama când este rândul nostru pentru a vorbi și când trebuie să nu scoatem niciun cuvânt. Trebuie să ne dăm seama că dacă nu avem nimic bun de spus cuiva, mai bine nu spunem nimic.
   Viața a fost făcută pentru a fi trăită, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne batem joc de ea. Nu trebuie să abuzăm de puterea libertății pentru că asta aduce consecințe. Nu trebuie să facem lucruri necugetate căci s-ar putea să ne otrăvim mintea și sufletul.
   De ce avem nevoie este timpul. Avem nevoie să ne facem timp pentru timp. Trebuie să ne facem timp pentru noi, pentru persoana noastră și poate pentru un suflet pierdut în tumultul lumii. Trebuie să știm cum să ne vindecăm și unde să găsim leacul potrivit pentru o inimă zdrobită.
   Trebuie să știm atât de multe, dar în același timp atât de puține. Atât de multe trebuie să învățăm și atât de multe vin instinctiv. Toate învățăturile au început din primele 3 secunde ale vieții fiecăruia când am învățat să respirăm. Problema majoră a acestei lumi este că nu știm de fapt să învățăm și de aceea, de multe ori, sfârșim sfâșiați în bucăți. Nu știm ce vrem de la viață și nu știm ce vrea viața de la noi, nu știm ce căutăm și nu știm că, de fapt, pe noi ne caută cineva. Suntem atât de absorbiți de telefoane, de viața cotidiană și în mod special de viața altora încât uităm că și noi avem una. Uităm de noi și de tot ce înseamnă persoana noastră și de faptul că suntem unici. Uitâm că, de fapt, nu trebuie să fim ca unul sau ca altul, trebuie să fim exact ca noi. Ne intră în cap ideea că doar ceilalți sunt special și unici, pe când noi suntem atât de „plictisitori”.
    Nu ne dăm seama că orgoliul este cel mai mare dușman al nostru și că în lumea asta nu este nimic mai important decât a dărui și a trăi o viață frumoasă. Sperăm la un viitor strălucit pe când prezentul fuge de lângă noi. Capul ne este atât de sucit de incertitudinea de mâine încât ziua de azi se pierde pe vecie fără a fi ținută minte. Prezentul este singurul lucru care ne aparține, în timp ce trecutul este undeva înapoi, iar viitorul este un mare mister. În loc să ținem cu dinții de ziua de astăzi, noi o lăsăm să treacă fără ca măcar să observăm sau să ne pese.
   Ziua de azi este unică și nu va mai fi o zi la fel, de aceea ar trebui să o facem memorabilă și să o prețuim indiferent că e bună sau rea.
  

 
  • Ionescu Ioana
    Cum să trăiești
    2
    63
  • Ionescu Ioana
    Încă ceva...
    1
    266
  • Ionescu Ioana
    Pe cărările timpului
    1
    293
  • Ionescu Ioana
    Frustrări
    2
    336
  • Ionescu Ioana
    Fată
    2
    343
  • Ionescu Ioana
    Universul
    1
    381
  • Ionescu Ioana
    Praf de stele
    3
    364
  • Ionescu Ioana
    Noi
    1
    340
  • Ionescu Ioana
    Departe
    1
    350
  • Ionescu Ioana
    O primăvară frumoasă!
    1
    333
  • Ionescu Ioana
    O simplă mărturisire
    0
    369