Afiseaza creatiile participante la concurs
0 aprecieri
22 vizualizari
Manole Ioana maria
Eu si Universul
Clasa: a 6-a
Data postarii: 14.11.2017
 

Călătoria mea în Univers

Într-o frumoasă seară de vară mă întorceam împreună cu părinţii, sora şi bunicii mei de la câmp. Fânul care umplea căruţa răspândea un parfum îmbătător. Greierii, îmbrăcaţi parcă în costume de gală, se întreceau în a bucura lumea cu cântecul lor. Păsările reveneau la cuiburi, trăgând după ele o cortină grea, de întuneric. Cerul senin de vară lăsa să se vadă o puzderie de luminiţe, ca şi cum, un decorator răbdător adunase toate beculeţele de Crăciun din lume, pentru a împodobi bolta cerească. Undeva, se auzea susurul liniştitor al unui izvor iar eu mă gândeam că într-o zi vom ajunge să călătorim printre stele. Căruţa se legăna încetişor, invitându-l pe Moş Ene, pe la gene...
Deodată, sunetul strident al unei alarme m-a trezit! Eram în camera de comandă a unei nave spaţiale şi o mulţime de luminţe se aprindeau şi se stingeau. Pe monitoare se observa o rocă de mari dimensiuni, înconjurată de ceaţă, care se îndepărta încet de navă.
- Suntem în coada cometei, a spus Elena. Să o urmărim!
- Da, o vom urmări, şi vom trimite şi o sondă. Avem nevoie de probe din nucleul cometei. Poate vom găsi şi apă!
Am crescut viteza, m-am apropiat de nucleul cometei şi am lansat sonda. În *ând vom avea date despre compoziţia nucleului.
- Ioana, am primit primele date! Este extraordinar! Nu am găsit doar apă ci chiar şi urme de viaţă!
Nu-mi venea să cred, era o descoperire extraordinară! Am început manevrele pentru recuperarea sondei împreună cu probele pe care le recoltase. Dovezile trebuiau să ajungă neapărat pe Pământ!
Am mărit viteza şi, în *ând, cometa a rămas în urmă. Mă apropiam cu rapiditate de sistemul Solar. Aparatura de bord m-a anunţat că tocmai depăşisem orbita planetei Pluto. Zborul cu viteza luminii scurtase mult durata călătoriilor în interiorul sistemului Solar. După ce am trecut de Jupiter, am început să încetinesc. Treceam pe lângă Marte, planeta roşie, care deja devenise casă pentru mulţi oameni.
Planeta albastră creştea în dimensiuni şi se pregătea să ne întâmpine cu multă dragoste, ca de fiecare dată. Am ghidat nava către staţia spaţială şi am ancorat-o aşa cum îşi ancorau pe vremuri căpitanii corăbiile în port. Ne-am teleportat şi m-am trezit în...fân. Mâna caldă a mamei mă mângâia. Lângă mine, sora mea încă dormea şi zâmbea în somn. Oare ce visa?
I-am arătat mamei cerul şi i-am spus:
- Mamă, am călătorit în Univers!
- Intr-o zi, te voi lua în laborator şi-ţi voi arăta Universul care se ascunde în interiorul unei flori...
Căruţa înainta încetişor printre stele...

 

 

 

 

 
  • Manole Ioana maria
    De ce ne certam cu părinții?
    1
    29
  • Manole Ioana maria
    Eu si Universul
    0
    22