Afiseaza creatiile participante la concurs
0 aprecieri
37 vizualizari
Tohanean Raluca
Degetica
Clasa: a 9-a
Data postarii: 23.11.2017
 
DEGETICA
 
Odată, demult, o femeie voia să aibă un copilaş şi s-a dus la o vrăjitoare, să-i ceară un leac. Vrăjitoarea i-a dat un bob de orz şi femeia l-a pus în pământ, într-un ghiveci de flori. Din bob a răsărit pe dată o lalea. Femeia i-a sărutat bobocul şi floarea s-a desfăcut. În mijloc era o fetiţă cât un deget de mare, aşa că a numit-o Degețica.

 

Degețica dormea într-o coajă de alun, cu un aşternut din petale. Ziua se juca pe masă, lângă o farfurie în care maică-sa întruchipase un lac. Pe apă pusese o petală mare de lalea, iar Degeţica se plimba cu ea ca şi cu o plută.

 
Într-o noapte,  la fereastră a venit  o broasca mare şi  a privit-o pe Degețica. A socotit că ar fi numai bună de nevastă pentru băiatul ei şi a furat-o. A dus-o pe malul râului şi a aşezat-o, cu coaja de alun cu tot, pe o frunză mare de nufăr. Dimineaţa, broasca i-a spus că se va mărita cu băiatul ei. Împreună cu  urâtul de fiu-său a luat coaja de alun să o ducă în odaia de mâl în care aveau să stea însurăţeii. Degeţica a rămas singurică şi a început să plângă cu jale. Peştişorii, care auziseră totul, au ros repede lujerul frunzei de nufăr şi frunza a pornit la drum pe apa râului, cu fată cu tot.
A călătorit o vreme şi s-a bucurat de frumuseţea locurilor pe unde a trecut. Numai că, la un moment dat, un carabus a răpit-o de pe frunza de nufăr şi a dus-o  pe frunza unui copac. Cărăbuşului îi plăcea de ea, dar au venit ceilalţi şi toţi, mai ales cărăbuşiţele, au spus că e urâtă. Atunci nici cărăbuşului nu i-a mai plăcut, a dat-o jos şi i-a spus să plece.
A trăit destul de bine în pădure vara, apoi toamna. A venit însă iarna, murea de frig şi nu mai găsea nimic de mâncare. Degetica s-a dus pe mirişte, la uşa unui șoarece de câmp şi a cerşit ceva de mâncare. Şoarecele, bun la suflet, a oprit-o la el peste iarnă, iar ea trebuia să deretice prin casă şi să îi spună poveşti.
O dată, şoarecele i-a spus că va veni în vizită la ei un sobol, care avea o casă mult mai mare ca a lui şi era mult mai bogat, numai că nu vedea deloc. Degetica le-a cântat nişte cântece frumoase şi sobolul s-a îndrăgostit de glasul ei. I-a poftit să se plimbe prin galeria ce se întindea de la casa lui la casa şoarecelui. Le-a spus să nu se sperie, că în galerie este o rândunică moartă.
Noaptea, Degetica s-a dus la rândunică şi, mângâind-o, a simţit că îi bătea inima. A început să o îngrijească şi pasărea şi-a revenit. A stat toată iarna acolo, în galerie. Primăvara a ieşit şi a zburat. A chemat-o şi pe Degeţica, dar ea nu s-a îndurat să-l părăsească pe şoarecele cel cumsecade.
Peste vară, însă, şoarecele a obligat-o să se pregătească de nuntă cu sobolul. A venit toamna şi se apropia ziua nunţii. Într-o zi, Degeţica a ieşit în câmp să plângă fără să o audă nimeni. A auzit-o chiar rândunica. A luat-o şi a dus-o în ţările calde, unde petrec rândunelele iarna.
Rândunica şedea chiar în grădina în care trăia craiul florilor, un omuleţ cât Degetica de mare. Craiul cel frumos s-a îndrăgostit de fată şi a luat-o de soţie. La nuntă a primit multe daruri, însă cel mai frumos a fost o pereche de aripi. Cu ele a putut să zboare şi ea cum zburau toţi spiriduşii al căror crai era soţul ei. Craiul a socotit că îi trebuie un nume frumos,  pe măsura frumuseţii ei,  şi i-a spus Maia.
 
 
 
 
 
 
Once, long ago, a woman wanted to have a baby and went to a witch to ask for a cure. The witch gave him a barley of barley, and the woman put him in the ground in a flower pot. From the bob rose a tulip. The woman kissed her freshman and the flower broke open. In the middle there was a little girl like a big toe, so she called her Deget. The fern was sleeping in a hazelnut shell with a petal bed. The day was playing on the table, near a plate in which a mother had a lake. There was a large petal on the water, and Degeţica walked with her like a cork. One night, a big frog came to the window and looked at the Deget. She thought she was only good for her boyfriend and stole it. He took her to the bank of the river and laid it, with the hazelnut peel, on a large leaf of linden. In the morning, the frog said she would marry her boy. Together with his ugly son, he took the hazelnut peel to take her to the mud room where they would be married. The fool remained alone and began to cry mournfully. The fishermen, who had heard everything, quickly faded the lure of the lily of the valley, and the leaf went down the water of the river, with a girl with everything. He traveled for a while and enjoyed the beauty of the places where he had gone. But at some point a carabus kidnapped her from the lily of the valley and took her to the leaf of a tree. The hood loved it, but the others came, and everyone, especially the queens, said it was ugly. Then he did not like the bitch, he dropped her down and told him to leave. He lived pretty well in the woods in the summer, then in the autumn. But he came in the winter, he died of cold and he could not find anything to eat. The frog went to the stubble, to the door of a field mouse, and begged for something to eat. The mouse, good-natured, stopped her in the winter, and she had to derece through the house and tell stories to her. Once, the mouse told him that a rat would come to visit, which had a house much larger than his own, and he was much richer, but he did not see it at all. The song has sang some beautiful songs and the rat has fallen in love with her voice. He invited them to walk through the gallery that stretched from his home to the house of the mouse. He told them not to be scared that the gallery was a dead swallow. At night, Degetica went to the swallow, and, comforting her, she felt her heart beating. She started to care for her, and the bird came back. He spent all the winter there in the gallery. The spring came out and flew. She called the Degetz, but she did not have the chance to leave the good mouse. Over the summer, however, the mouse forced her to prepare herself for the wedding. The fall came and the wedding day approached. One day, Degezica went out into the field to cry without anyone hearing it. She heard her even. She took her and took her to the warm countries where they spend the weekends in the winter. The swallow was sitting right in the garden where the flower of the flowers lived, a man as big as the Sea. The beautiful crag fell in love with the girl and took her to wife. At the wedding he received many gifts, but the most beautiful was a pair of wings. She was able to fly with them as well as all the goblins whose spouse was her husband. The crap considered that she needed a beautiful name, according to her beauty, and Maia told her.
 
  • Tohanean Raluca
    Degetica
    0
    37