Afiseaza creatiile participante la concurs
6 aprecieri
88 vizualizari
Postat de:
Carnaru Annelise
Povestea Șoimului Negru
Clasa: a 6-a
Data postarii: 24.11.2017
 

Cerul îşi culegea apusul în nuanţe calde de roşu şi oranj. Încetul cu încetul, pe baldachinul cerului albastru înfloreau stele strălucitoare, străjeri ai nopţii ce se lasă vastă şi solemnă. Natura oferea cu dărnicie tablouri unde oamenii puteau să-şi sprijine privirile. Flăcările luminoase ale focului dansau vesele, împrăştiind căldură şi lumină şi adunând pe toţi în jurul său.

Jack şi Annie, încă uimiţi de aventurile petrecute în acea zi, priveau fermecaţi la tabloul natural şi la indienii ce-şi desfăşurau obiceiurile. Toţi stăteam în faţa focului. Venise şi bătrânul cu pipa. M-am uitat la bunica şi, dintr-o dată, o idee mi-a înflorit în gând. Mă hotărâsem să le povestesc celor doi fraţi o zi din viaţa mea. I-am cerut permisiune bunicii, iar ea anunţat:

 - Copii, Şoimul Negru, deşi are aproape aceeaşi vârstă cu voi, a trecut prin mai multe peripeţii. Aţi dori să vă împărtăşească una dintre ele?

 - Da! Spuseră cei doi copii care erau mereu nerăbdători să afle ceva nou.

 - În acea zi, am spus eu, aveam şase ani. Eram destul de voinic şi bunica îmi dădea voie să-i însoţesc pe bărbaţii din trib mai peste tot. Însă atunci era ceva special: mergeam la vânătoare de bizoni. Nu luam parte efectiv la vânarea lor, ci urma să stau mai departe, alături de alţi luptători, căci era periculos. Însă, şi aşa, totul îmi părea fascinant.

Luna răsărise, iar strălucirea ei sidefie împreună cu cea a focului luminau chipurile copiilor care ascultau vrăjiţi.

-Nu era doar o distracţie. N-aş pierde niciodată un prilej în care aş putea învăţa ceva de la cei mari. Părinţii şi bunicii ne transmit nouă, copiilor, tradiţiile lor.

Jack notă: Părinţii şi bunicii Sioux transmit copiilor tradiţiile populaţiei lor. Copii sunt dornici să înveţe. Am continuat:

 -Mi-am încălecat cu grijă poneiul încă puţin prea înalt pentru vârsta mea şi am plecat fericit împreună cu ceilalţi. Era prima oară când vedeam un bizon adevărat şi urma să-i simt măreţia şi suflarea caldă. Deşi nu m-am putut apropia, am rămas uimit la vederea imensei cirezi de bizoni . Mi-i imaginam mai mici, cu puțin mai înalți decât poneiul meu. Înfruntau frigul și vântul cu ușurință, în timp ce pășteau liniștiți. La un moment dat, unul dintre ei și-a întors capul spre mine. M-am înfricoșat și mi-am ridicat privirea sus, spre cer, cum mă învațase bunica, pentru a căuta un vultur. Noi ne uităm la cer și învățăm curajul de la vulturi.

Călărește-ca-Vântul scrise din nou : Indienii se uită la cer și învață curajul de la vulturi.

 - Ce s-a întâmplat mai departe? întrebă curioasă Annie. Îmi place mult povestea ta, Șoimule-Negru!

 - Povestește în continuare! spuse entuziasmat fratele Fetei-Bizon.

I-am îndeplinit dorința și am spus :

- Atunci am văzut o săgeată neagră ce brăzda bolta senină de azur. Era un șoim cu penele de culoarea cerului nocturn, un șoim negru. I-am urmărit zboru-i grațios, aproape uitând de vânătoarea de bizoni, însă la un moment dat șoimul mi-a condus privirile spre cireadă. Atunci i-am descoprit frumusețea. Ca la o comandă primită, bizonul, care mă fixase cu privirea, s-a întors și a început să alerge în direcția opusă față de mine. Ceilalți l-au urmat, însă tot au fost doborâți trei dintre ei de săgețile iuți ale vânătotilor pe care îi însoțeam. Timpul a trecut pe nesimțite, s-a înserat și a trebuit să ne întoarcem acasă. Simțeam că șoimul mă urmărea, iar faptul s-a adeverit. Când am ajuns la cortul bunicii, acesta s-a așezat pe umărul meu. Bunica a strigat: ”Șoimul Negru!”. Iar de atunci acesta a fost noul meu nume. I-am povestit cât de bine am putut bunicii toate peripețiile din acea zi și ea mi-a spus că a fost o lecție de curaj.

 - O, ce minunat! spuseră Călărește-ca-Vântul și Fata-Bizon entuziasmați.

 - Și voi ați dovedit astăzi că aveți curaj, spuse bunica. Iată darul vostru!

Femeia le puse sub priviri o măreață pană de vultur. Deși văzusem o mulțime până atunci, am rămas și eu uimit de frumusețea penei. Bunica desluși repede profunda încântare, însă și oboseala acumulată de la truda depusă pe parcursul acestei zile. Cum ceremonia fumatului pipei se încheiase, hotărârăm să ne întoarcem la cortul nostru. Bătrâna le indică două piei de bizon din apropierea focului, primitoare și călduroase, ce parcă îi chemau la un somn dulce, încununat de vise.

                        Încet, în cort se așternu liniștea ce trona peste tot cuprinsul. Se auzea doar șuieratul vântului. Știam că noii mei prieteni adormeau cu povestea minunată în gând, care mă fermeca și pe mine de fiecare dată când mi-o aminteam. Am adormit în liniște și pace, intrând în împărăția viselor.                                                                                                                                                                           

 
  • Carnaru Annelise
    Povestea Șoimului Negru
    6
    88
  • Carnaru Annelise
    Portalul magic. Cartea 15: Atacul vikingilor
    11
    206