Afiseaza creatiile participante la concurs
7 aprecieri
328 vizualizari
Postat de:
Godinac Cezara
După o poveste adevărată
Clasa: a 12-a
Data postarii: 15.01.2018
 

Motto: Write yourself, you will survive.

 

 

 DUPĂ O POVESTE ADEVĂRATĂ

Delphine de Vigan

 

Delphine e gata să preia tronul lumii. Ea își asumă supremul. Să construiască totul. Chiar totul. Deși nu mai scrie nimic. Nici prefețe, nici articole, nici știri. De trei ani n-a mai scris nici măcar o listă de cumpărături.  Scrisul o terorizează. Îi tremură mâinile când se apropie de tastatură. Un soi de sevraj literar o cuprinde pe această Mamă a tuturor lucrurilor. Pentru a supraviețui, ea are nevoie de o provocare, de fața ei întunecată, de un motiv. De aceea apare L. (Elle?). A doua autoare. D. o inventează pentru a justifica dublul ei. De pe lumea cealaltă. A  cititorilor. L. este un personaj care preia întâmplări din cărţile lui D. pentru a-şi confecţiona o autobiografie. L. este proiecția unui autor în căutare de alibiuri, dar cu o realitate proprie. Reprezintă rezultatul unui efort de scriere care se împleteşte cu o iubire de sine fără margini. Nu întâmplător L. vine în viața (literară) a lui a lui D., în contextul unui mediu literar: la o ședință de autografe pentru Salonul de Carte de la Paris. Tocmai pentru că D. scrisese o carte atât de personală, atât de intimă, devenind mamă a mamei sale, născându-şi propria mamă ca eroină de roman, ea are nevoie de o dedublare eliberatoare. Captivă între Iubire şi Moarte, mama sa luându-şi viaţa după publicarea cărţii, D. crede că nu mai are ce scrie pentru că nu mai are nimic de arătat. Arătase tot. Totul. În faţă nu-i mai stătea decât nimicul, un nimic la suprapreț.

L. e elegantă, sofisticată, sigură, calmă, une femme du monde. Ceea ce D. nu se simte a fi. L. are un simț înnăscut al celuilalt, pe când pentru D. celălalt prezintă interes doar în contextul unei intimități accentuate, protectoare. L. este o persoană-resursă pentru D., o baterie externă de care devine dependentă, dar care îi scapă de sub control.

Considerată în copilărie e-mot-ivă, adică fără mots-uri, fără cuvinte, D. își vede eliberarea venind pe calea înarmării cu cuvinte care înființează, cuvinte care zidesc. Pentru a se apropia de ceilalți, D. încearcă să-i seducă (cele trei cuvinte reprezentative ale cărții sale ar fi Seducție, Depresie, Trădare). D. scrie despre mama ei, L. scrie despre ceilalți: le scrie confesiunile, stările sufletești, viețile de excepție care nu cereau decât să fie povestite. D. scrie despre ea însăşi, L. despre autobiografii feminine, numele ei nici măcar nu apare pe copertă. L. guvernează din umbră expunerea publică a vedetelor din cinema, muzică, politică. Ea trăieşte simbiotic câte un sezon cu subiecții săi (victimele sale?). L. e o văduvă neagră ce se regenerează printr-o etapă de procese de conştiinţă (moral-conjugală, căci singurul ei soț murise), la încheierea fiecărei cărți/relații. În tot acest timp D. locuiește separat de François, partenerul său. Ea sondează mereu în sine și în familia sa, dar are simultan mai multe prietene. L. scrie despre alții, îi înlocuieşte anonim, dar preţuieşte prietenia unicat.

 „E o mare diferență între ceea ce simți, modul în care te percepi și imaginea pe care o transmiți. Păstrăm cu toții imaginea pironită asupra noastră de când eram copii sau adolescenți”. Copilul care ai fost lasă o umbră maternală, asupra adultului care eşti. De altfel, D. are gemeni. Adică băiat și fată, androginul perfect. L. şi D. au fost colege de liceu.

Jocul preferat al lui D. în copilărie era cel de rol: astfel, putea fi prințesă, actriță, cântăreață. „Aș fi o alta.” Dedublarea e constantă de-a lungul vieții: D. agreează compania femeilor (François chiar îi spune că are prea multe prietene), însă atracția intimă vizează bărbații. Doar femeile masculine (într-un mod feminin) o atrag.

D. este fascinată de reality show-uri, mai ales în varianta lor extremă (Aventures sur le Net și Loft Story), versiunile franceze ale lui Big Brother, ceea ce dezvăluie atracţia autoarei pentru pachetul complet de exhibiţionism/voyeurism. Reality show-urile fabrică personaje pornind de la participanţi reali. Ele sunt sursă de inspirație pentru D.: arta-care-imită-viața-care-imită-arta-care-imită-viața. Eul lui D. invadează lumea reală, dar şi lumea ficţională ca o mare care vine şi se retrage într-un flux/reflux continuu.

Crezul artistic al lui D. este: „Viața ta, persoana ta, privirea ta asupra lumii trebuie să fie singurul tău material”. Idealul lui D. e serialul de televiziune. Romanul trebuie extins până la dimensiuni amazoniene, chiar mitice. Tărâmul său ficţional o permite. Abia astfel se poate înrădăcina şi în realitatea neliterară.

Cartea are, așadar, mai multe chei de lectură, fiind, așa cum mărturisește autoarea însăși într-un interviu, un „thriller psihologic” la prima vedere, dar care ascunde în structura de adâncime alte niveluri de lectură. Strânsa relație și granița imperceptibilă dintre realitate și ficțiune ar fi unul dintre ele. De altfel, Delphine de Vigan insistă în toate scrierile sale asupra locului pe care-l ocupă realitatea nu doar în literatură, ci și în cinema. Nu uităm că romanul a fost ecranizat în 2017 de Roman Polanski. Alt nivel de lectură la care face referire chiar autoarea proiectează lectorul chiar în culisele creației. Și de aici – călătoria lecturii cunoaște aventuri nebănuite. Rămâne ca cititorul să se lase purtat de ele.

Cezara Godinac, clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu”, București

 

 

 
  • Godinac Cezara
    După o poveste adevărată
    7
    328