Afiseaza creatiile participante la concurs
0 aprecieri
186 vizualizari
Ionescu Ioana
Dragostea, mai mult sau mai puțin
Clasa: a 9-a
Data postarii: 05.02.2018
 

    Nu știu ce e dragostea. Nu am experimentat niciodată altă dragoste decât cea venită din partea părinților și nu prea știu în ce constă acest sentiment pe care îl rostim că atâta drag „iubire”. Tot ce pot face e să îmi imaginez cum se simte acest sentiment la care mulți râvnesc, inclusiv eu.
   Însă pot spune că știu cum e să fii îndrăgostită. Știu cum e să visezi cu ochii deschiși la o persoană care îți poate alina sufletul atunci când te simți destrămată, care îți poate șterge lacrimile atunci când obrajii tăi devin râuri. Știu cum e să speri la ceva care poate nu o să devină realitate prea *ând, poate chiar niciodată. Știu cum e să suferi din lucruri inutile, din probleme imaginare, știu cum e să verși lacrimi fără sens și cum e să adormi plângând pentru un anumit el. Sună clișeic, dar în ziua de azi ce lucru nu mai e clișeic? Am ajuns să îmi fie frică să simt, să mă gândesc la cineva cu adevărat și să mă întreb dacă chiar sunt îndrăgostită pentru că totul a devenit atât de tipic. Parcă nimic nu mai e original sau real.
   Câteodată trebuie să te lași dus de val. Da, trăiește, fi tânăr, experimentează, căci doar așa ajungi om cu adevărat și doar așa vei ști să iei decizii importante, nu-ți fie teamă de trecut căci și el este o mare experiență pe care ai acumulat-o, iar acum e momentul să arăți ce ai învățat. Spune ce simți, nu ezita, nu rata ocazii și șanse, căci s-ar putea să ratezi șansa la fericire, șansa la o viață mai vie,șansa să scapi de rutina monotonă pe care o trăiești acum, șansa la un univers nou, poate chiar schimbarea la care sperai de mult și dragostea pe care ai crezut ca nu o să o mai întâlnești ca să o prinzi de mână.
   Însă câteodată trebuie să lași toate astea să treacă. Uneori ai impresia că ai găsit fericirea aceea mult așteptată, ai găsit acea fată care te privește în ochi fără rețineri și parcă îți spune „Nu voi pleca” sau acel băiat care te ține de mână și care îți ciufulește părul ca un frate mai mare și te întreabă de ce nu zâmbești așa frumos cum doar tu știi. Și poate chiar simți că e iubirea aceea mare și adevărată, îndrăgosteala aia pe care nu ai mai simțit-o până atunci și care te face să te întrebi dacă tot ce a fost înainte a meritat. Dar s-ar putea să fie mult prea devreme pentru asta, pentru acest sentiment care implică atât de multe, dar totuși atât de puține. Și pentru că nu e timpul potrivit, ai impresia că nici nu merge așa cum ar trebui, cu toate că vezi că te implici atât tu cât și el/ea, dar totuși ceva scârțâie. În acea chimie, în acea compoziție de suflete și sentimente, ceea ce scârțâie e timpul, și tu o știi. Vrei să o negi, dar vezi cum totul merge din ce în ce mai prost, totul se derulează în fața ochilor tai, dar nu poți să faci nimic pentru că timpul nu poți să îl repari. În timp poți doar să te încrezi. Poți doar să îl trăiești sau să îl pierzi, iar în acel moment tu ești chiar între și ești legat de mâini.
   Începi să simți cum ești secat de fericire, ești plin de viață, dar rămâi fără acea dulceață a vieții care te făcea să zâmbești unei noi dimineți de luni. Simți cum totul seacă, cum totul pleacă și acel tot e chiar persoana de care aveai nevoie. Atunci am început să mă întreb „De ce, Doamne? Chiar credeam că e de la Tine!”. Iar atunci am primit tăcere, la fel cum poate ai primit și tu. Nu am înțeles cum și de ce, dar în astfel de momente tăcerea e cal mai bun răspuns pe care ar putea să ți-l dea oricine, inclusiv Dumnezeu. Pentru că El, prin acea tăcere îți spune să ai răbdare și să nu te îndoiești de ceea ce se întâmplă, ci doar să te încrezi în El și în timpul Lui. Dumnezeu nu greșește niciodată, o știu și eu, o știi și tu, chiar dacă la început negi ceea ce ți se întâmplă.
   Ceea ce ți-a îngăduit El să experimentezi poate nu e degeaba. Da, a fost o experiență din care ai învățat și va trebui să îți aduci aminte de ea la un moment dat, dar poate nu va rămâne doar o experiență. Cum am mai spus, poate era prea devreme ca să experimentezi ceva mai mare decât tine, dar există și posibilitatea ca ceea ce ai pățit să fie începutul a ceva mult mai măreț care se va întâmpla mai târziu. Ce încerc să spun de fapt, e că există o incertitudine foarte mare cu privire la ceea ce ți se poate întâmpla.
   Dacă simți că experiența pe care ai avut-o a fost reală și crezi că nu s-a terminat acel capitol din viața ta pe de-a întregul, permite-ți totuși să te vindeci. Roagă-l pe Dumnezeu să îți vindece inima așa cum știe El mai bine. Plângi, descarcă-te, dar fi atent/ă la sentimentul de libertate pe care îl simți în adâncul tău atunci când obrajii îți sunt umezi: e pace și e dragostea din partea Lui, vindecarea pe care I-ai cerut-o.
   Și cât despre timp, nu te îngrijora și nu te gândi prea mult, căci toate sunt în mâna Lui și timpul Lui e perfect! Încrede-te doar că ce e mai bine va veni mai târziu, căci binele se lasă așteptat de cele mai multe ori.

 
  • Ionescu Ioana
    Dragostea, mai mult sau mai puțin
    0
    186
  • Ionescu Ioana
    Cum să trăiești
    2
    279
  • Ionescu Ioana
    Încă ceva...
    1
    458
  • Ionescu Ioana
    Pe cărările timpului
    1
    549
  • Ionescu Ioana
    Frustrări
    2
    470
  • Ionescu Ioana
    Fată
    2
    484
  • Ionescu Ioana
    Universul
    1
    528
  • Ionescu Ioana
    Praf de stele
    3
    509
  • Ionescu Ioana
    Noi
    1
    471
  • Ionescu Ioana
    Departe
    1
    472
  • Ionescu Ioana
    O primăvară frumoasă!
    1
    467
  • Ionescu Ioana
    O simplă mărturisire
    0
    520