Afiseaza creatiile participante la concurs
57 aprecieri
660 vizualizari
CREŢA CEZARA-MARIA
Ce a învăţat prinţesa?
Clasa: a 4-a
Data postarii: 09.02.2018
 

CREŢA  CEZARA-MARIA

Clasa a IV-a

Coordonator: Înv. Stoica Andreea

 Colegiul Naţional Unirea Târgu-Mureş

 

Ce a învăţat prinţesa?

 

          Într-un ţinut îndepărtat, trăia o prinţesă frumoasă, care avea 10 ani, pe nume Elena. Zilnic ea făcea lecţiile doar cu domnişoara Petra, guvernanta. Însă ei nu îi

plăcea. Era plictisită, deoarece părinţii, regele şi regina, nu o lăsau să meargă la şcoală. De aceea, într-o seară a fugit de acasă.  „Mergea desculţă pe sub stele şi

simţea răcoarea ierbii sub tălpi. Era liberă.”

           Fugise până ajunse într-o pădure. Îi era foame şi frig, dar nici nu se gândea să se întoarcă.

           Trecuseră trei zile de când plecase de la castel. Fata era de nerecunoscut: părul negru ca noaptea îi era despletit. Era îmbrăcată într-o rochie neagră croită de

ea însăşi, ruptă. Tremura până la oase de frig. Începu să alerge pentru a se încălzi, dar se împiedică de rochia ei şi căzu într-o groapă. Îşi continuă drumul,  împinsă

de dorinţa căutării unei aventuri. Ajunse în mijlocul unui câmp colorat de picăturile curcubeului. În zare, văzuse o turmă de oi ca nişte gogoloaie de vată pe covorul

colorat. Se gândea că trebuie să fie şi un cioban pe acolo. Alergă spre amestecul dintre gogoloaie şi frică.

-         E cineva aici? strigă prinţesa speriată de necunoscut.

Nimeni nu răspunse. Mai încercă o dată, dar fără succes. În cele din urmă, se auzi un căscat.

-         E cineva acolo? întrebă fata din nou.

-         Ch!

-         Poftim? insistă ea.

-         Da! răspunse o voce plictisită.

-         Cine eşti dumneata? a prins curaj prinţesa.

-         Vasile. Am grijă de oile satului din vale.

În depărtare se vedeau case unite cu panglici albe ca într-o horă a caselor.

-         De-a cui eşti copilă? o întrebă Vasile, un tânăr îmbrăcat în haine sărăcăcioase.

-         Nu am pe nimeni şi nu am casă, spuse fata cu o voce pierdută, ascunzând adevărul despre ea.

O  cercetase din cap până în picioare, fără să îi mărturisească faptul că o dădeau de gol gesturile şi cuvintele alese.  O poftise să mănânce din merindele 

întinse pe o pătură. Nu ezită deloc şi se aşeză lângă cioban. Îi era foame.

-         Serveşte-te din bucatele pregătite de mămuca mea! Noi suntem zece fraţi acasă, iar mama se îngrijeşte de fiecare dintre noi.

        Îi dădu din puţinul care îl avea de la mama sa.

-         Mulţumesc pentru că m-ai ospătat, mi-a fost o foame de lup, a spus prinţesa. Fraţii tăi sunt mai mari sau mai mici decât tine? intră prinţesa în vorbă cu

Vasile.

-         Toţi sunt mai mici. Sunt copii de şcoală.

-         Şcoală?! Merg la şcoală? Nu fac lecţiile cu o guvernantă?

-         Mama nu are bani să-i ţină acasă şi îi trimite la şcoală. După ce vin de la şcoală, mama îi pune la treabă prin casă şi prin curte.

-         Şi când se joacă?

-         Oooo! Îşi caută distracţia şi plăcerea în tot ce fac. Lui Ion îi place să cânte când  mătură. Maria face piruete în casă când *ăţă zarzavaturi. Vasile face

tumbe în grădină, dar şi prăşeşte straturile. Eu cânt la fluier oilor. Toţi ne distrăm aşa şi suntem fericiţi!

Au coborât împreună în sat la familia lui Vasile.  A fost primită cu multă veselie şi fericire. Prinţesei îi venise o idee: dacă nu ar fi fugit de acasă, ar fi putut ajuta

săracii. Prinţesa stătu câteva clipe pe gânduri. Şi ea poate fi fericită în lumea ei, şi ea poate dansa, cânta, învăţa. S-a hotărât să se întoarcă la castel.

După câteva zile casa ciobanului s-a umplut cu cadouri cu haine, mâncare, jucării. A lăsat un bilet: „De la voi am învăţat ce înseamnă fericirea!”

Prinţesa a învăţat că oamenii pot fi fericiţi în orice lume mică sau mare, săracă sau de lux!

 

 
  • CREŢA CEZARA-MARIA
    Ce a învăţat prinţesa?
    57
    660